Statul român limitează deductibilitatea cheltuielilor pentru firmele multinaționale

Statul român a introdus o modificare importantă în Codul fiscal, prin Legea nr. 239/2025, adoptată la finalul anului trecut, care restrânge suma cheltuielilor ce pot fi deduse fiscal de companiile ce plătesc servicii către firme „surori” sau firme-mamă din străinătate. Legea vizează, în special, firmele membre ale grupurilor multinaționale care nu au sediul sau conducerea efectivă în România, iar impactul aplicării acestui prag începe din 2026, având ca punct de referință anul 2024, conform prevederilor detaliate de autorități.

👉Limitele deducerii fiscale pentru cheltuielile către firme afiliate din străinătate

Potrivit noii reglementări, companiile din România care fac plăți pentru servicii de management, consultanță sau drepturi de proprietate intelectuală către entități afiliate situate în afara țării nu pot deduce fiscal decât o parte limitată din aceste cheltuieli. Pragul este stabilit la 1% din totalul cheltuielilor înregistrate în contabilitate în anul fiscal folosit pentru calcul, care pentru 2026 este anul 2024. Partea care depășește acest procent nu mai este recunoscută pentru reducerea impozitului pe profit.

De exemplu, dacă o firmă cheltuiește 100.000 de lei în total și plătește 5.000 de lei pentru consultanță către o firmă afiliată neînregistrată în România, doar 1.000 de lei pot fi recunoscuți ca deduceri fiscale, iar restul de 4.000 de lei este considerat profit impozabil. Regula se aplică firmelor care au o cifră de afaceri anuală mai mică de 50 de milioane de euro și care plătesc impozit pe profit.

👉Excepții și condiții pentru aplicarea noii reguli fiscale

Legea prevede excepții importante. Cheltuielile pentru drepturi de proprietate intelectuală înregistrate în România nu sunt cuprinse în limita de 1%. De asemenea, nu sunt afectate cheltuielile capitalizate care devin active imobilizate în contabilitate. Mai mult, firmele pot solicita un acord de preț în avans (APA) de la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru a stabili corectitudinea prețurilor practicate în tranzacțiile cu entitățile afiliate. Un astfel de acord scutește companiile de aplicarea acestei limite, însă procedura este complexă și, în caz de respingere a cererii, pot apărea recalculări fiscale cu dobânzi și penalități.

Noul articol 25 indice 1 din Codul fiscal reflectă astfel o măsură tehnică, care nu interzice plățile între firmele din cadrul grupurilor, dar restricționează utilizarea integrală a acestora pentru diminuarea bazei impozabile. Aceasta vine ca răspuns la practica unor companii care reduc semnificativ profitul fiscal prin facturarea unor servicii din afara țării.