Dr. Oana Bucur, medic specialist în medicină internă și gastroenterologie, a relatat pe Facebook condițiile dificile ale gărzilor la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași. Medicul a evidențiat volumul enorm de muncă și epuizarea intensă cu care se confruntă cei care asigură gărzile mari în această unitate, insistând că doar cei care au experimentat astfel de situații pot înțelege cu adevărat sacrificiile făcute. %source% subliniază că această discuție face parte din dezbaterile publice privind gărzile medicale neacoperite din România.
👉Organizarea și volumul gărzilor mari de medicină internă
Dr. Oana Bucur explică faptul că spitalul „Sf. Spiridon” este spitalul județean de urgență din Iași, iar gărzile mari pentru medicina internă erau asigurate de trei clinici din acest spital și de cea de la Spitalul „Dr. C.I. Parhon”.
Medicul menționează că, practic, o gardă mare avea loc o dată la trei zile și descrie această perioadă ca fiind „iadul pe pământ”. În cadrul unei singure gărzări, se înregistrau internări de până la 50 de pacienți, plus aproximativ 100 de consultații în Unitatea de Primiri Urgențe sau alte secții. Toate acestea se desfășurau cu un singur medic de gardă și unul sau doi rezidenți, aceștia fiind responsabili în total de aproximativ 150 de pacienți.
👉Presiunea fizică și emoțională în timpul gărzilor de 24 de ore
Dr. Bucur povestește că durata unei gărzi era de 24 de ore, iar în cazul în care gărzile cădeau în timpul săptămânii, se lucra încă șapte ore în ziua următoare. Odihna era aproape imposibilă, iar momentele scurte de pauză, atunci când apăreau, aveau loc pe holul spitalului pentru ca medicii să poată reacționa rapid în situații de urgență.
Aceasta subliniază și gravitatea cazurilor cu care se confruntau, clinicile implicate fiind singurele din Moldova care asigurau servicii de toxicologie. În aceste condiții, medicii se întâlneau frecvent cu situații critice, inclusiv resuscitări și stopuri cardio-respiratorii, uneori chiar simultan, ceea ce creștea și mai mult stresul și epuizarea. „Greu e puțin spus”, afirmă dr. Bucur.
Medicul remarcă că, după peste 30 de ore petrecute aproape exclusiv în picioare și sub o presiune emoțională intensă, medicii se întorceau acasă doar pentru a relua activitatea în zilele următoare, uneori chiar cu o nouă gardă. Ea susține că făcea între șase și șapte gărzi pe lună, cele mai multe neplătite și care presupuneau sacrificii enorme de sănătate și timp liber.
Ca soluție, dr. Oana Bucur propune înlocuirea sistemului actual cu schimburi organizate, care să aducă personal din exterior pentru a evita solicitarea excesivă a medicilor din clinică. Aceasta atrage atenția că doar oamenii care au trăit aceste experiențe pot aprecia efortul colegilor și precizează: „Asistentul, infirmiera sau brancardierul muncesc în ture, nu stau 30 de ore în picioare. E inuman!”