Când președintele Donald Trump a anunțat Alaska ca locație pentru summitul de vinerea viitoare cu Vladimir Putin, nimeni nu a fost mai încântat decât guvernatorul republican al vastului stat arctic, scrie The Times. Mike Dunleavy, care a preluat funcția în 2018, a postat pe X: „Alaska este cea mai strategică locație din lume, situată la intersecția dintre America de Nord și Asia, cu Arctica la nord și Pacificul la sud.” „Trei kilometri despărțind Rusia de Alaska, niciun alt loc nu joacă un rol mai vital în apărarea noastră națională, securitatea energetică și conducerea în Arctica”, a afirmat el. Sau, așa cum a spus Sarah Palin, cea mai faimoasă fiică a celui de-al 49-lea stat, într-un comentariu mult batjocorit - dar de fapt adevărat - în timpul campaniei sale prezidențiale eșuate din 2008: „Poți vedea Rusia de aici, din Alaska”. Spre deosebire de alte locații propuse pentru summit, o întâlnire pe teritoriul american are un alt avantaj important pentru Putin: acesta nu riscă să fie arestat în baza unui mandat emis de Curtea Penală Internațională, pentru că SUA nu recunosc jurisdicția tribunalului cu sediul la Haga. Desigur, Alaska a fost cândva pământ rusesc sau cel puțin un avanpost precar al imperiului rus. Având în vedere că acest summit va fi probabil dominat de discuții despre „schimbul de teritorii” dintre Moscova și Kiev, Putin va avea motive să reflecteze asupra înțelepciunii deciziei predecesorului său îndepărtat, țarul Alexandru al II-lea, de a o vinde Americii în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari - sau doi cenți pe acru. Încă din antichitate, alegerea locului pentru întâlnirile dintre împărați, regi și lideri militari rivali a căpătat o semnificație simbolică enormă: mai mult decât cele dintre președinții americani și omologii lor sovietici - și, mai recent, ruși. Citește și: Reuniune de securitate cu SUA, Ucraina și partenerii europeni în Regatul Unit, înaintea întâlnirii Trump-Putin Multe întâlniri între superputeri au avut loc la Washington sau Moscova, sau în centre neutre mai evidente ale diplomației internaționale, cum ar fi Viena, unde John F. Kennedy l-a întâlnit pe Nikita Hrușciov în iunie 1961 la Palatul Schönbrunn pentru a limpezi atmosfera după invazia eșuată din Golful Porcilor, sponsorizată de SUA, sau Geneva, unde Ronald Reagan a legat relația cu proaspăt numitul Mihail Gorbaciov în noiembrie 1985, în timpul unei plimbări pe malul lacului. Au existat și câteva locații mai puțin probabile, cum ar fi Reykjavik, unde aceeași pereche s-a întâlnit în octombrie anul următor, deschizând calea pentru semnarea unui tratat privind armele nucleare în 1987, și Malta, unde Gorbaciov l-a găzduit pe George H.W. Bush, succesorul lui Reagan, în 1989 - la câteva săptămâni după căderea Zidului Berlinului - la bordul navei de croazieră sovietice Maxim Gorkiy. Vremea era furtunoasă, dar atmosfera era caldă, ambele părți proclamând sfârșitul Războiului Rece. Cel mai neobișnuit loc a fost Castelul Brdo din Slovenia, unde fiul lui Bush, George W. Bush, s-a întâlnit cu Putin în iunie 2001 și i-a șocat pe consilieri, declarând la o conferință de presă că l-a privit în ochi pe liderul rus și „l-a găsit foarte direct și de încredere. Am reușit să-i simt sufletul”. În iulie 2018, onoarea de a găzdui summitul a revenit orașului Helsinki, unde Trump și Putin au ținut ceea ce a fost până acum singurul lor summit. Liderul american a stârnit nemulțumiri părând să accepte respingerea de către Putin a acuzațiilor serviciilor secrete americane privind interferența Rusiei în alegerile care i-au adus primul mandat. Cei doi au stat din nou împreună în 2019 la reuniunea G20 din Japonia și au vorbit la telefon de multe ori de atunci. Având în vedere amplasarea sa aproape la jumătatea distanței dintre Washington și Moscova, este surprinzător faptul că Alaska nu a găzduit niciodată un summit al superputerilor. Cel mai aproape de această situație a fost atunci când Reagan s-a întâlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea pe aeroportul Fairbanks, în timpul unei „opriri de realimentare” în cadrul unui turneu în Pacific, în 1984, anul în care SUA și Vaticanul au stabilit relații diplomatice depline. Citește și: ANALIZĂ Donald Trump, între un joc de cărți și ruleta rusească în summitul cu Vladimir Putin. Asul din mâneca președintelui SUA Pentru Trump contează că Putin vine în America și nu că el călătorește în sens invers, în ciuda celor aproximativ șapte ore cât îi va lua să zboare cei 5.400 de kilometri de la Washington cu Air Force One. În calitate de gazdă, el a avut și privilegiul de a anunța întâlnirea - bineînțeles pe Truth Social, platforma sa socială. Confirmând summitul la scurt timp după aceea, Kremlinul a descris alegerea Alaskăi ca fiind „destul de logică”, având în vedere locația sa, și a declarat că Trump a fost invitat la o nouă întâlnire în Rusia. Nu a precizat dacă aceasta va avea loc la Moscova sau în altă locație, cum ar fi orașul Vladivostok din Extremul Orient, unde Putin a organizat summituri cu liderii chinez și nord-coreean. De asemenea, s-a sugerat că, în timp ce el și Trump se vor afla amândoi în Alaska, ar putea discuta despre cooperarea economică în ceea ce este, în esență, regiunea lor de frontieră. Presa oficială rusă a salutat, așa cum era de așteptat, întâlnirea ca pe un triumf pentru Putin - și una care marchează o înfrângere iminentă pentru Volodimir Zelenski, care a fost exclus din ceea ce liderul ucrainean spera a fi o întâlnire tripartită. Komsomolskaia Pravda, unul dintre cei mai loiali purtători de cuvânt ai Kremlinului, și-a permis chiar și câteva glume despre motivul pentru care Alaska a câștigat în fața Orientului Mijlociu - ale cărui gazde ar încerca să-și acapareze gloria - sau a Europei, ceea ce i-ar fi prezentat și alte probleme lui Putin, pe lângă amenințarea arestării. „Era imposibil să ni-i imaginăm pe Putin și Trump îndreptându-se spre Europa de Vest”, se spunea în comunicat. „Dragii aliați europeni ai lui Zelenski ar fi înconjurat holurile, încolțindu-l pe Donald Fredovich [sic] cu speranțele lor pentru Ucraina. Iar Zelenski l-ar fi ajuns din urmă pe președintele SUA la chiuvete.” „În Alaska, străinii vor fi excluși. Vor fi doar Donald Trump și Vladimir Putin. Fără Zelenski, fără Europa.” Nici nu ar exista resentimente față de vânzarea Alaskăi de către țarul Alexandru cu atâția ani în urmă, având în vedere că oricum era neprofitabilă și risca să fie capturată de forțele britanice cu baza în Canada. „În general, Rusia și America au soluționat problema Alaskăi pe cale amiabilă”, a concluzionat raportul, „iar alegerea sa pentru negocieri între Putin și Trump pare a fi un indiciu pentru Ucraina: problemele teritoriale pot fi rezolvate pentru a evita ce e mai rău”. Citește și: „Habar n-are despre ce vorbește”. Confuzie în discuțiile dintre Witkoff și Putin: trimisul lui Trump ar fi înțeles greșit ce vrea Rusia