Nu vă concentrați atât de mult pe Ucraina încât să treceți cu vederea amenințările grave la adresa securității europene care se conturează în Libia. Acesta este mesajul pe care Italia și Grecia încearcă să-l transmită aliaților din UE și NATO, dar fără prea mult succes, scrie Politico. Fluxurile de migranți din Libia cresc din nou, într-un moment în care Roma este din ce în ce mai îngrijorată de influența crescândă a Rusiei în această națiune instabilă din Africa de Nord, influență exercitată prin intermediul furnizărilor de arme și al unei potențiale noi baze navale în portul Tobruk, din nord-estul țării. Atena a trimis, de asemenea, două nave de război pentru a efectua patrule în largul Libiei, ca răspuns la valul migratoriu și la preocupările sale strategice că rivalul său principal, Turcia, colaborează cu libienii pentru a împărți Marea Mediterană în zone maritime pentru explorarea energiei. Zonele revendică apele aflate la sud de insula grecească Creta, în timp ce Atena le consideră ilegale în conformitate cu dreptul maritim internațional. Ministrul italian de Externe, Antonio Tajani, a descris Libia drept „o urgență pe care Europa trebuie să o abordeze împreună”, dar o încercare europeană de a face progrese diplomatice, săptămâna trecută, a degenerat într-o farsă. Comisarul UE pentru migrație, Magnus Brunner, însoțit de miniștri din Italia, Grecia și Malta, a fost declarat „persona non grata” la Benghazi, teritoriul liderului puternic din estul Libiei, Khalifa Haftar. Acuzată de „încălcări” nespecificate, delegația a primit ordin să plece. „Rolul Rusiei în Libia continuă să se extindă, folosind-o ca nod central în strategia sa africană”, a avertizat un diplomat UE care urmărește îndeaproape dosarul. Diplomatul a adăugat că o rețea de contrabandă din Libia, conectată politic, sprijină eforturile strategice ale Rusiei, ajutând Moscova să ocolească sancțiunile și să transforme migrația în armă. Italia și Grecia știu însă că abordarea unei probleme atât de complexe precum Libia - o țară de peste trei ori mai mare decât Spania - va necesita sprijin din partea unor aliați mari, precum SUA și Franța. Până acum, însă, reacția din partea acestor aliați a fost dezamăgitoare. Guvernul grec a anunțat miercuri noi reguli stricte privind migrația, în contextul în care se luptă să facă față creșterii numărului de sosiri din Libia în Creta, în plin sezon turistic. „O situație de urgență necesită măsuri de urgență și, prin urmare, guvernul grec a luat decizia de a informa Comisia Europeană că... procedează la suspendarea procesării cererilor de azil, inițial pentru trei luni, pentru cei care sosesc în Grecia din Africa de Nord pe mare”, a declarat premierul grec Kyriakos Mitsotakis în fața parlamentarilor. Aproximativ 9.000 de persoane au sosit în Creta din Libia de la începutul anului, majoritatea în ultimele săptămâni, deja aproape dublu față de numărul înregistrat pe întregul an 2024. La sfârșitul lunii iunie, Grecia a desfășurat două nave de război în încercarea de a limita valul recent de sosiri de migranți. Înalți oficiali guvernamentali s-au îndoit însă de eficacitatea lor, avertizând că patrulele navale ar putea încuraja migranții să se arunce în apă pentru a căuta salvare. Într-adevăr, numai în ultima săptămână, peste 2.000 de migranți au ajuns pe țărm în Creta. Guvernul grec este criticat atât de opoziție, cât și de propriii oficiali pentru abandonarea dosarului Libiei în ultimii ani. Per total, în prima parte a anului s-a înregistrat o creștere de 7% a traversărilor neregulamentare în Mediterana centrală, aproape în întregime din Libia, comparativ cu o scădere generală de 20% pe toate celelalte rute principale. Represiunea din Grecia a stârnit, de asemenea, temeri în Italia că mai mulți migranți vor fi împinși în apele italiene. „Suntem îngrijorați de situația din Libia și de creșterea recentă a numărului de plecări neregulamentare”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene înainte de vizita UE în țară de săptămâna trecută. Diplomații au descris misiunea diplomatică de săptămâna trecută ca pe o încercare de a determina ce soluții ar putea fi fezabile. La urma urmei, fondurile UE ar juca probabil un anumit rol. UE a încheiat un acord extrem de controversat cu Tunisia în 2023, prin care a plătit autoritățile pentru a stopa migrațiile, dar diplomații se îndoiesc că un astfel de model ar putea fi reprodus într-o țară atât de destabilizată de milițiile rivale precum Libia. O recentă demonstrație de arme rusești la Benghazi în timpul unei parade militare a arătat apropierea tot mai mare a Kremlinului de Haftar. Rusia își dorește o fortăreață în Mediterana, mai ales după ce noile autorități din Siria au reziliat contractul de închiriere acordat Moscovei asupra portului Tartus după căderea lui Bashar al-Assad. Ministrul italian Tajani avertizează periodic că Libia este cea mai probabilă destinație pentru o nouă bază navală. Conform unui raport al agenției de știri Agenzia Nova, Moscova dorește, de asemenea, să instaleze sisteme de rachete la o bază militară din Sebha, în sudul Libiei, controlată de Haftar, și să îndrepte rachetele spre Europa. Mulți analiști și diplomați sunt sceptici că Moscova este deja în stadiul de a îndrepta rachete spre Europa din Libia. Dar chiar și fără rachete, Rusia poate folosi deja câteva baze militare din Libia pentru logistică, prin „care teoretic ar putea lovi Europa”, a declarat Arturo Varvelli, cercetător senior în politici la Consiliul European pentru Relații Externe. Până în prezent, Rusia a folosit în principal baze libiene pentru a-și desfășura operațiunile în restul Africii, operând în principal prin intermediul Corpului African, susținut de Ministerul Apărării al Rusiei. Există, de asemenea, temeri tot mai mari în rândul oficialilor din sudul Europei că Rusia ar putea fi în curând capabilă să valorifice migrația din Libia, într-o reluare a războiului hibrid pe care l-a lansat pe frontul estic al UE, când a forțat refugiații din Orientul Mijlociu să treacă granița cu Belarus în Polonia. Totuși, nu totul merge în favoarea Rusiei. Unul dintre diplomați a declarat că, din cauza costurilor războiului din Ucraina, Corpul African este privat de finanțarea necesară pentru a plăti milițiile libiene, creând tensiuni cu reprezentanții săi și cu Haftar. „Nu-i văd pe ruși preluând” afacerea cu trafic de migranți, a spus Karim Mezran, cercetător senior la Atlantic Council, dar „îi văd pe ruși spunându-le oamenilor: Acum eu sunt noul conducător și voi doar urmați ordinele mele”. În ciuda gravității acestor amenințări din partea Libiei, Italia și Grecia se luptă să-și convingă aliații să intensifice acțiunea. Prim-ministrul italian Giorgia Meloni a discutat despre Libia cu președintele francez Emmanuel Macron în cadrul unei întâlniri de trei ore la Roma, pe 4 iunie. Libia „este, desigur, un subiect de importanță majoră atât pentru Italia, cât și pentru Franța”, a declarat un oficial italian cu cunoștințe directe despre discuțiile dintre Paris și Roma, subliniind „preocupări comune, în special privind securitatea - în ceea ce privește și prezența tot mai mare a Rusiei acolo - și migrația”. Oficialul italian a recunoscut însă că există „nuanțe” între pozițiile celor două țări „cu privire la posibilele soluții politice”. Libia este adăugată din ce în ce mai mult pe agenda discuțiilor diplomatice, dar în termeni practici se întâmplă puține lucruri. Deși Italia își dorește cu disperare sprijinul Franței, o mare putere militară, subiectul pur și simplu nu este la fel de vital pentru Paris ca pentru Roma și chiar expune eșecurile recente ale Franței în Mali și Niger. „Pentru Italia, chestiunea Libiei este mai centrală pe termen scurt decât pentru Franța”, a declarat Virginie Collombier, profesoară la Universitatea Luiss din Roma și expertă în Libia. „Din punct de vedere politic, guvernul francez este puțin interesat să denunțe Rusia, deoarece acest lucru evidențiază eșecurile guvernului francez”, a spus ea, menționând că Franța s-a retras treptat din țările africane din regiunea Sahel, în timp ce Rusia și-a sporit prezența. Și, având în vedere că SUA se îndreaptă din ce în ce mai mult spre Pacific, există puține speranțe că Washingtonul va investi mult capital politic în stabilizarea țării. Cel mai semnificativ este faptul că cea mai recentă declarație NATO, semnată pe 25 iunie la Haga, nici măcar nu menționează Africa. Citește și: Anchetă FT: Cine se află în spatele atacurilor misterioase asupra unor petroliere. Cinci explozii doar de la începutul anului Confruntări cu armament greu la Tripoli. Cel puțin șase persoane au fost ucise
AiPath Media este o sursă de știri de încredere, oferind informații de calitate pentru toate
judetele din Romania. Cu o echipă dedicată de jurnaliști experimentați, ne angajăm să aducem cititorilor
noștri o perspectivă cuprinzătoare asupra evenimentelor la nivel local și național.